Eu cu cine votez si de ce?

Acest articol este preluat de pe Incomodph.ro si... am decis sa va impartasesc si acest gand in plina campanie electorala, ca o parere personala despre ce se intampla in aceasta perioada.

Desi 90% din clasa politica nu merita votata, pentru ca sunt mereu aceiasi oameni care nu spun nimic, nu fac nimic in afara de a vorbi sau a promite ceva ce uita de indata ce si-au luat voturile, aleg sa merg la vot. Este un drept al meu si vreau sa-l exercit. Ma orientez spre cei 10% care imi par mie a fi mai de calitate, spre acel partid care imi lasa impresia ca are o pozitie decenta, o atitudine conforma cu cerintele mele, in primul rand la varful ei.

Majoritatea spune ca este apolitica, ca nu o intereseaza politica dar, poate, tocmai acest lucru ne conduce spre dezastrul iminent deoarce neimplicarea noastra da puteri depline politicienilor. Militantii lor alaturi ce cei care, inca, se mai vand pe o galeata, malai, peste, zahar sau alte produce mancate in doua zile, ne dicteaza noua viata de 24 de ani. Nu constientizam ca, stand in casa, nu facem altceva decat sa dam girul celor invocati mai sus pentru a decide pentru noi. Din pacate, clasa politica lasa de dorit, asta este adevarat dar lucrurile sunt asa pentru ca noi le lasam sa fie asa. O sa spuneti, dar ce pot eu sa fac, sunt un simplu muritor?

Cu totii suntem simplii muritori, chiar si politicienii care azi sunt, maine nu mai sunt. Ca si noi, de altfel, dar diferenta o face toleranta, teama, gresit intelese, pe care noi le avem si pe care ei le-au inteles si le folosesc drept arme impotriva noastra. Nu vreau sa divaghez de la subiect, poate o sa scriu alta data despre asta, pentru ca ideea acestui articol este alta. Eu cu cine votez si de ce?

Am sa iau pe rand, asa cum vad eu situatia, pentru a ma face inteles.

PDL- cu un Vasile Blaga ce trage ponoasele unui Emil Boc si slugarniciei acestuia fata de Basescu. Sloganul “Impotriva coruptiei, impotriva saraciei” mi se pare o ipocrizie fara margini, avand in vedere sub conducerea PDL am cunoscut criza, in timp ce Elena Udrea si alti favorizati imparteau milioanele de euro la ai lor.

PMP- Asa cum am mai scris, pentru mine, PMP este un partid al refulatilor din PDL, al celor care nu au prins o pojghita din ciolan si au impresia ca daca s-au mutat in alta constructie politica sunt alti oameni. Fals, pentru ca structura lor umana, politica a ramas aceeasi, numai persoana lor s-a mutat in alt partid. Nu poti cere unor oameni maturi sa se schimbe daca zeci de ani au functionat intr-un singur mod si au mai si gustat din putere. Astept momentul cand Traian Basescu va decide sa fie liantul dintre PMP si PDL pentru a construi ceea ce el considera a fi o dreapta puternica.

PP DD- un vis frumos pentru multimea disperata, dar tradat de oameni fara caracter. Acest partid putea sa fie cu adevarat o solutie daca ar fi “colectat” oameni de caracater si nu vanzatori care la primul strigat de lupta au facut pipi in pantaloni si s-ar fi mutat in tabara adeversa. Macar de acum incolo sa inceapa o constructie onesta si solida si ii asigur de votul meu peste doi ani.

UDMR nu joaca pe meleagurile noastre ca sa exprim o parere.

USD- adica PSD, UNPR, PC . Pana mai ieri, vorbeam de USL, adica PSD, PNL si PC. Perceptia mea despre ce s-a intamplat in USL este ca nu s-au inteles la ciolan si ca acum se urasc, in mod real. Din pacate, constructia USL a fost facuta tot pe ura, ura impotriva lui Traian Basescu, care a alimentat un popor si asteptarile au fost nu pentru o economie solida, o viata mai buna, ci pentru daramarea lui Basescu. Nimic mai fals intr-o constructie politica, pentru ca mesajul de acum doi ani era doar aceasta ura impotriva unui om. Nu e mai putin adevarat ca Basescu a incalcat toate regulile si trebuie sa isi vada de drum. Spargerea USL, la nivel central, pentru ca in teritoriu a fost un fas, pentru pastrarea majoritatilor in Consiliile Locale si Judetene, mi-a confirmat ideea ciolanului, dar…modul in care au inteles liderii sa se comporte a facut o diferenta. Ponta a mers imperturbabil inainte “plangand” dupa USL-ul pe care il omorase si pastrand puterea, iar Antonescu a dat inapoi, as spune cu demnitate, asumandu-si toate consecintele, atat la nivel central cat si in teritoriu. Pentru mine aceste gesturi sunt semnificative, la unul arata parsivitate( Ponta) la altul arata demnitate(Antonescu).

Ce ma face sa merg pe mana PNL, desi am vazut si acolo o multime de persoane care nu prezinta incredere este tocmai faptul ca, de cand ma stiu, empatizez cu victima, si in acest caz aceasta este Antonescu, cel care mi-a lasat impresia ca a jucat corect, atat cat se poate juca …corect, in politica. Mai mult, accesul pe marile posturi TV, respectiv Antena 3, Romania TV i-a fost ingradit lui Antonescu, prin comparatie cu ceilalti doi, Victor Ponta si Dan Constantin, ceea ce nu mi se un joc corect.

Ca si concluzie as spune ca ma tem ca Ponta sa iasa presedinte, cu o majoritate atat de zdrobitoare in parlamentul Romaniei. Am certitudinea, la ce comportament inchizitor fata de opozanti are Ponta, ca ne indreptam cu pasi repezi spre dictatura, daca se intampla asta. Vreau un echilibru de forte politice!

P.S. Pentru cei care se gandesc ca as fi luat vreun ban de la PNL sa uite acest gand, ca n-am luat de la niciun partid. Campania asta a fost o deziluzie din multe puncte de vedere si am preferat doar sa observ.

Sustine acest blog si da-l prietenilor tai sa apese butonul "Imi place" ...AICI

Subiectiv vs obiectiv

Constientizez, din ce in ce mai des ca, fara sa vreu, oamenii cu care discut imi dau teme de lucru. Ultima dintre ele legata de "subiectiv vs obiectiv" m-a pus pe ganduri.
"Nu cred in noroc,dar cred in atribuirea de valori lucrurilor!" este ideea unei persoane si promit sa fie prima si ultima data cand ma inspir de la ea, pentru ca nu vreau nici sa fiu gresit inteles si nici s-o transform in muza, mai mult decat este pentru acest text. Doar ca mi s-a parut interesant acest subiect, mai ales intepretarea data si pentru ca m-am oprit brusc din dialog, fara sa explic de ce cred ca este o parere subiectiva si nu una obiectiva, asa cum considera persoana cu pricina, am ales sa scriu despre asta.
 Afirmatia de mai sus era facuta de pe bancheta unei decapotabile si lasa sa se inteleaga ca acea masina nu are nicio valoare, daca noi ca indivizi nu-i dam valoare, nu-i dam insemnatate. Contradictia dintre mine si persoana respectiva vine din perceptia ideei transmise. Eu am spus ca e o parerea subiectiva, iar ea ca e obiectiva. Pentru ca am chef sa despic firul in patru si de amorul artei voi exemplifica ce am vrut sa spun prin asta.
Vrem, nu vrem traim intr-o lume in care ne raportam la perceptia colectiva, iar in metalul colectiv o decapotabila poate fi o culme atinsa, nicidecum o banalitate. Ma inclin in fata persoanei care a lasat sa se inteleaga ca decapotabila nu reprezinta nimic, desi 99 dintr-o suta vor spune wow, tzipla de masina. Numai ca spunand acest lucru, exprimi o parere interioara care intra in contradictie cu metalul colectiv. De-aia mi se pare subiectiva o astfel de parere care, poate fi obiectiva, numai daca suntem 100% convinsi ca detinem adevarul absolut. Numai ca, din pacate, nu exista individ care sa aiba acest drept.
Revenind la afirmatia de mai sus, reiterez ideea ca un om, barbat sau femeie, care atribuie valori nesemnificative unor lucuri care pentru majoritate reprezinta idealul, merita respectat, merita sa te inclini in fata lui si sa ii strangi mana cu incredere. Face diferenta intr-o lume mercantila, axata doar pe interesul propriu, fara alte valori in afara de bani, masini, femeie frumoase sau masculi plini de muschi.
Chiar daca pare o parerea mai mult egoista decat subiectiva, fiind vorba despre un punct de vedere personal contradictoriu cu majoritatea, prefer astfel de oameni, decat cei care alearga numai dupa bani si averi si uita ca mai au si suflet care nu cu asa ceva se hraneste. Sau n-ar trebui sa se hraneasca.
In incheiere as vrea sa spun ca norocul nu este de neglijat, pentru ca oricat de puternic esti, fara un dram de noroc risti sa constati ca pedalezi in gol si evolutia ta este incetinita de factori care nu tin de tine, intotdeauna, ci de societatea in care traiesti. 
Mult succes muzei mele si ii spun sa-si pastreze valorile de acum, daca le-am inteles bine. Rolul ei s-a incheiat si ma voi indrepta spre alta muza.
Sustine pagina de facebook a acestui blog dand un like AICI

11even: Multumesc, in semn de recunoastere

Au trecut doua zile, iar impactul 11even asupra mea nu s-a terminat. Mi se intampla rar si parca mi-e si teama sa scriu ca nu cumva, dupa ce termin, sa se sfarseasca implinirea sufleteasca pe care o simt de atunci.

Multumesc tuturor, nu in semn de recunostinta ci in semn de recunoastere a valorii tuturor celor prezenti, de la primul voluntar, pana la ultimul vorbitor sau spectator. Recunoastere pentru speranta care mi-a fost data ca inca nu s-a sfarsit si ca e loc de a construi. Recunosc, am fost invins...de bunatatea, inteligenta, curatenia sufleteasca a celor prezenti. Si nu-mi pare rau, as vrea sa fiu invins mereu asa. Am ramas cu multe lucruri insemnate dupa acest eveniment si vreau sa vi le impartasesc si voua. Nu inainte de a spune ca organizatorii, Iulian Serban, Claudia Iordache, Cristi Ilie, Florin Ionita au fost de Liga campionilor, la fel si sponsorii evenimentului care au reusit sa aduca un strop de bucurie catorva copii de la Centrul de Plasament din Plopeni. Daca am uitat pe cineva, imi cer mii de scuze, de pe acum. Sunteti toti in sufletul meu.

As incepe cu Mihaela Tatu care, cu un zambet permanent, a stiut sa ne faca sa ne simtim ca intr-o familie, de fiecare data cand a spus ceva, orice. Nu am vazut in viata mea un om mai pozitiv si mai plin de vitalitate ca ea.

Pe Decebal Popescu l-am "invidiat" cu cata dragoste a vorbit despre tatal sau, jurnalistul vesnic tanar Ioan Popescu. L-am admirat pentru cum a stiut sa isi asculte parintele si pentru ce a reusit sa construiasca o afacere de 20 de milioane de euro, ascultandu-l. Ascultati-va parintii, sunt singurii care va vor, cu adevarat, binele.

Speachul lui Paul Olteanu a fost o pledoarie despre cum sa cream un mediu placut la locul de munca, prin prisma functiei pe care o avem. Trebuie sa recunosc ca la inceput cand a spus ca va vorbi despre agricultura m-am dus cu gandul la Basescu:))), dar la final am inteles mesajul lui. Sadeste profesionalism si culege eficienta.

Catalina Popescu a transmis un mesaj despre pasiune, care nu trebuie sa dispara niciodata din ceea ce facem. Sa incercam ca in viata sa facem doar ce ne place, pentru ca rezultatele noastre vor fi minunate. Ea a reusit folosind-si pasiunea.

Peter Barta, un comunicator excelent, a carui poveste m-a bulversat. Acest om a invins o boala grea, s-a luptat cu el si cu destinul prezis de un medic incapabil si a invins. A reusit sa urce cand altii ii spuneau ca viata lui se termina. Extraordinar deznodamant.

Paul Dumbravanu, unul dintre politicienii pe care ii apreciez pentru decenta pe care o are si spiritul realitatii in ceea ce face si spune. A vorbit despre intuitie care, de cele mai multe ori, ne salveaza din situatii fara iesire.

Zoia Zarnescu care m-a facut sa inteleg diferenta dintre "incerc" si "vreau" inainte de speach-ul meu a transmis un mesaj clar: daca avem incredere in noi, nimic nu ne poate sta in fata. Trebuie doar sa credem si, mai ales, sa vrem. Astfel, orice este posibil, realizabil.

Am descoperit omul Corina Ungureanu si mi-a lasat impresia unuia admirabil, poate prea pisicoasa pentru un viitor politician in care, am mai spus-o, nu cred. Mesajul ei a fost: Vointa. Trebuie sa ai vointa pentru a realiza ceva.

Cristina Manole m-a convins ca: Incercarea moarte n-are. Ea a reusit sa profeseze in cadrul unei mari companii dintr-o alta tara, pentru ca a incercat, a crezut in ea si a reusit sa se impuna. Unde? Undeva departe de Romania.

Cezar Ouatu, vedeta veritabila dintre noi, a refulat, pe buna dreptate, impotriva promovarii nonvalorilor de catre media. Se simtea lezat, constient de valoarea sa, de ignoranta societatii in care traim. Te inteleg Cezar, asa este.

Mesajul meu a pus accent pe constiinta, care ne face mai buni in orice facem fata de noi insine si fata de cei din jur. Cand vom intelege ca ea exista desi noi nu o luam in seama vom fi oameni, iar societatea in care traim se va ridica pe alte valori.

Cu ce-am mai ramas? Cu multe, foarte multe intr-un interval de cateva ore care nici nu stiu cum a trecut. Am ramas in primul rand cu prieteni. Am ramas cu bucuria nesperata pe care mi-au dat-o patru elevi de la Liceul de Arta Carmen Sylva atunci cand au cantat la vioara. Cu tristetea data de momentul in care s-a facut publica suferinta si s-a cerut ajutorul pentru o fata bolnava de leucemie. Acest moment a trecut prea usor si ar trebui sa-l reluam, sa vedem cum putem ajuta acel copil.

Am mai ramas cu imaginea copiilor de la centrul de Plasament care au urcat pe scena si s-au bucurat pentru darurile oferite de sponsori. Am ramas, asa cum spuneam, cu imaginea vivacitatii Mihaelei Tatu, dar si a vesnicului tanar jurnalist Ioan Popescu.

Am ramas cu bucuria pe care o avea Paul Olteanu cand vorbea de bunicii lui care il urmareau cu atata drag din primele randuri. Ai mei, sunt convins, m-au privit din ceruri si, sunt convins, s-au bucurat pentru mine.

Am mai ramas cu autografele date. Am ramas cu o poza pe care am facut-o cu o superba domnisora care mi-a spus ca nu facem altceva:))) atunci cand a venit spre mine si mi-a zis sa facem o fotografie, iar eu am intrebat despre ce e vorba, pentru ca nu fusesem atent. Am constatat, dupa ce am facut acea poza, ca am uitat sa zambesc si as vrea sa cred ca nu frumoasa domnisoara mi-a luat zambetul, ci gandurile care pentru cateva ore au disparut ca prin minune.

Am ramas cu multe, foarte multe, pe care nu vreau sa le pierd niciodata. Cu ce am plecat?

Cu sufletul plin, cu speranta si cu toate emotiile pe care le-am trait!

Sustine pagina de facebook a acestui blog dand un like AICI

La inceput e iubire, la final e ura. De ce?

Cand se termina o relatie in care am pus suflet sau, mai concret, am iubit, ne punem intrebarea de ce s-a terminat?! Intotdeauna ne gandim la celalalt ca si cum el ar fi vinovat si n-avem puterea sa ne uitam in oglinda si sa recunoastem ca si noi am contribuit.

De-alungul vietii, ca fiecare dintre noi, am avut relatii in care am iubit atat cu sufletul cat si cu mintea, cu ratiunea. Imi aduc aminte cu placere de cateva femei care mi s-au daruit, care m-au iubit si mi-au dat un sens vietii la acele momente. Oricat de frumos a fost, ne-am despartit. Atunci spuneam, ca si voi, ca nu e vina mea, dar acum, judecand la rece, in egala masura eram si eu vinovat. Pana la urma vina este cu adevarat neimportanta atunci cand totul se termina. Important este sa inveti din greselile pe care le-ai facut si in urmatoarea relatie sa nu le mai faci.

Ma rog, asa ar fi ideal, dar nu intotdeauna relatia care urmeaza si crezi ca e ultima, iti aduce fericirea pe care ti-o doresti desi, in interiorul tau, crezi ca ai invatat din esecurile anterioare si chiar te comporti ca atare.

M-am gandit de multe ori la acest aspect si am ajuns la cateva concluzii pe care vi le imparatasesc si voua, poate va vor folosi.

Baza discutiei este o relatie normala, nu aventuri sau idile de prost gust, doar pentru orgolii sexuale de moment. Asadar:

Compatibilitatea

Da, bag mana in foc ca nu dati importanta la acest aspect atunci cand simtiti fluturi in stomac si de-abia asteptati sa vedeti persoana si sa ii furati un sarut, ca sa nu mai spun de momentul in care veti face dragoste cu ea. Din putina mea experienta, pot spune ca perioada aia frumoasa, in care iubita e Zana Zorilor sau, in cazul femeilor, iubitul e mai tare ca Fat Frumos, nu dureaza mai mult de sase luni, maxim un an. Dupa aceea, se ridica panza de pe ochi si incepi sa ii vezi si partile rele. La fel face si ea/el. Aici intervine compatibilitatea.

Daca cele doua persoane sunt compatibile, rezulta ca au o comunicare buna, atat mentala, cat si verbala, dar mai ales sexuala. De aici porneste intelegerea pentru necesitatile celuilalt care, prin existenta ei, intretine focul relatiei, creeaza relaxare, formeaza o fundatie pe care se poate construi. Astfel, fiind atent la ce isi doreste cel/ cea de langa tine il obligi, involuntar, sa iti raspunda la fel si poti face ca iubirea ta sa se mentina, sa creasca si sa te faca fericit/a.

Caracterul

Tot ce am spus mai sus, nu ar putea sa se aplice daca persoana de langa tine nu are caracter sau e, pur si simplu, egoist/a. Numai el/ea conteaza, el/ea si nevoile lui/ei. In acest caz nu te astepta sa primesti macar o vorba buna, ca sa nu mai spun de o noapte de dragoste pasionala. Caracterul face, din pacate, diferenta. Daca vezi ca e mitocan si nu da doi bani pe tine sau pe valorile tale e bine sa te opresti, nu il vei aduce acolo unde iti doresti, oricat de mult l-ai iubi. Asa este format, iar iubirea pentru tine il face sa para altfel, atata timp cat nu a obtinut ce isi doreste.

Daca femeia vede in tine un card sau un alt bou cu care se culca, doar pentru ca o satisface, fara sa se implice emotional, nu te astepta s-o schimbi, pentru ca e in zadar, ea are alte ganduri, alte prioritati. Mai devreme sau mai tarziu vei constata ca e inutil. Ar fi  multe de spus despre caracter, dar va las pe voi sa le adaugati.

Constiinta

Eh, aici e aici. Fac pariu ca nu v-ati gandit la asta pana acum. Constiinta, nu numai in iubire, ne impiedica sa gresim fata de ceilalti si, cu atat mai mult fata de persoana pe care o iubim. Constiinta, daca o avem, ne determina sa facem diferenta intre bine si rau, sa distingem intre ce aduce suferinta si ce aduce bucurie. Adica vom constientiza efectele actiunilor noastre si vom stii dinainte daca sa facem acel lucru sau nu. Consecinta faptului ca avem constiinta este ca putem evita sa ajungem in situatia de a spune "Iarta-ma" cand, de cele mai multe ori, este prea tarziu.

Respectul

Da, da. respectul. Ce pretentii sa aveti de la o relatie in care partenerul nu aude de la tine decat ca esti o vaca, o curva proasta, e jigodie, o incompetenta s.a.m.d? Ce pretentie sa aveti de la o relatie daca nu auziti de la partenera decat ca sunteti un idiot, un pierde- vara, un betiv, un curvar, ca nu aduceti o floare, ca nu faceti nimic in casa s.a.m.d. De asemenea, ce pretentie sa aveti de la o relatie cand, in prezenta prietenilor, toate spuse mai sus ies pe gura fara nicio jena, fara sa tina cont de ceea ce vor spune ulterior oamenii aia despre voi si cum vor rade, poate, in spatele vostru pentru ca nu va respectati. Iubirea fara respect nu face decat sa distruga increderea in sine a fiecarui partener, sa distruga relatia insasi.

Bagajul din urma si anturajul

Fiecare dintre noi venim intr-o relatie cu un bagaj din urma. Un bagaj de relatii, un bagaj de esecuri, un bagaj de frustrari, un bagaj de prieteni. Toate astea ne-au definit ca persoana, toate astea creeaza niste obiceiuri la care, odata intrat intr-o relatie, trebuie neaparat sa renuntam, daca vrem sa construim ceva nou. In ipoteza in care nu avem aceasta capacitate de a renunta, sa ne asteptam la reprosuri de la partener, la ...asteptari inselate, la conflicte inerente provocate de discutiile cu prietenii, pe baza esecurilor sedimentate in subconstient. 

Ganditi-va ca, de cele mai multe ori, in mod cu totul eronat, primii care afla despre problemele voastre sunt prietenii. Aparent, la ei vi se pare ca este solutia, dar este o iluzie, pentru ca ei, din dorinta de a nu va jigni, vor fi intotdeauna de partea voastra si va vor alimenta doar cu ce vreti voi sa auziti. Efectul care este? Voi deveniti un pachet de nervi si va descarcati pe partener. In loc sa discutati cu el/ea, sa comunicati pentru a stinge orice conflict, va plangeti la prietenii care, de cele mai multe ori, se pot bucura de raul vostru, decat sa se intristeze. In defintiv, orice nou inceput trebuie sa se cladeasca pe premise noi. Nu poti trai in prezent, daca ai ramas in trecut!

Neglijarea si lispa de apreciere

Sunt convins ca ati trecut prin aceasta etapa. Aceea in care v-ati simtit neglijati de partener si constatati ca acesta/aceasta si-a stabilit alte prioritati, iar la un moment dat, voi ajungeti in plan secund. E clar ca fiecare dintre noi avem nevoie de atentia celuilalt, pentru ca, altfel, ce am mai cauta in acea relatie, daca nu contam. Lipsa de apreciere a partenerului fata de realizarile noastre, fata de comportamentul nostru in raport cu el/ea, fata de cei din jur, poate avea, la fel, efecte devastatoare pentru ...partenerul receptor. Ii poate scadea increderea de sine, il poate pune intr-o asteptare permanenta si in conflict cu el insusi, factori care pot conduce la o despartire iminenta.

Razboiul intre sexe sau cine domina intr-o relatie

Aici vorbesc doar din punct de vedere masculin, pentru ca nu imi pot da seama cum e din partea cealalta. Am observat de cele mai multe ori, tendinta femeilor de a se impune, de a domina o relatie, pentru orgoliul personal sau ca da bine la public. Adica prietenele iubitei tale trebuie sa vada in ea o femeie care conduce o relatie, una care e tare si nu guitza barbatul in fata ei. N-ar fi o problema majora, pentru ca sunt multi barbati care chiar au nevoie sa fie ghidati. Problema intervine atunci cand, ca barbat, pentru a evita discutiile inutile, lasi de la tine si faci ca ea. Pentru ca barbatul are aceasta meteahna de a ceda in fata guralivitatii femeii, chiar daca, de multe ori, aceasta nu are argumente. Veti constata, daca sunteti atenti, ca de indata ce ati facut un pas inapoi, si permanentizati acest obicei, femeii nu-i mai convine, pentru ca ea are nevoie de masculul alfa, ala care s-o puna la punct, sa-i inspire un pic de teama. Nu e in stare sa aprecieze bunatatea ta, ba dimpotriva va fi total nemultumita si va incerca sa puna punct si sa caute acel mascul alfa, neintelegand esentialul. Rezultatul e ca iti ia iubirea drept slabiciune, iar bunatatea drept prostie si distruge ceea ce are mai de pret.

Ar mai fi si altele, dar pe acestea eu le-am gasit a fi fundamentale pentru ca o relatie, pornita din iubire, sa dainuie. Fara acestea, din punctul meu de vedere, nu e decat un pas pana la minciuni, la inselarea partenerului/partenerei cu altul/alta, adica acele greseli majore, care nu pot fi iertate si duc la despartire.

E greu, stiu, dar nu imposibil sa ai o relatie frumoasa, sa iubesti si sa fii iubit, sa aduci bucurie, fericire in viata ta si a celui de langa tine. Trebuie doar sa fii atent la cateva amanunte, poate cele de mai sus.