La inceput e iubire, la final e ura. De ce?

Cand se termina o relatie in care am pus suflet sau, mai concret, am iubit, ne punem intrebarea de ce s-a terminat?! Intotdeauna ne gandim la celalalt ca si cum el ar fi vinovat si n-avem puterea sa ne uitam in oglinda si sa recunoastem ca si noi am contribuit.

De-alungul vietii, ca fiecare dintre noi, am avut relatii in care am iubit atat cu sufletul cat si cu mintea, cu ratiunea. Imi aduc aminte cu placere de cateva femei care mi s-au daruit, care m-au iubit si mi-au dat un sens vietii la acele momente. Oricat de frumos a fost, ne-am despartit. Atunci spuneam, ca si voi, ca nu e vina mea, dar acum, judecand la rece, in egala masura eram si eu vinovat. Pana la urma vina este cu adevarat neimportanta atunci cand totul se termina. Important este sa inveti din greselile pe care le-ai facut si in urmatoarea relatie sa nu le mai faci.

Ma rog, asa ar fi ideal, dar nu intotdeauna relatia care urmeaza si crezi ca e ultima, iti aduce fericirea pe care ti-o doresti desi, in interiorul tau, crezi ca ai invatat din esecurile anterioare si chiar te comporti ca atare.

M-am gandit de multe ori la acest aspect si am ajuns la cateva concluzii pe care vi le imparatasesc si voua, poate va vor folosi.

Baza discutiei este o relatie normala, nu aventuri sau idile de prost gust, doar pentru orgolii sexuale de moment. Asadar:

Compatibilitatea

Da, bag mana in foc ca nu dati importanta la acest aspect atunci cand simtiti fluturi in stomac si de-abia asteptati sa vedeti persoana si sa ii furati un sarut, ca sa nu mai spun de momentul in care veti face dragoste cu ea. Din putina mea experienta, pot spune ca perioada aia frumoasa, in care iubita e Zana Zorilor sau, in cazul femeilor, iubitul e mai tare ca Fat Frumos, nu dureaza mai mult de sase luni, maxim un an. Dupa aceea, se ridica panza de pe ochi si incepi sa ii vezi si partile rele. La fel face si ea/el. Aici intervine compatibilitatea.

Daca cele doua persoane sunt compatibile, rezulta ca au o comunicare buna, atat mentala, cat si verbala, dar mai ales sexuala. De aici porneste intelegerea pentru necesitatile celuilalt care, prin existenta ei, intretine focul relatiei, creeaza relaxare, formeaza o fundatie pe care se poate construi. Astfel, fiind atent la ce isi doreste cel/ cea de langa tine il obligi, involuntar, sa iti raspunda la fel si poti face ca iubirea ta sa se mentina, sa creasca si sa te faca fericit/a.

Caracterul

Tot ce am spus mai sus, nu ar putea sa se aplice daca persoana de langa tine nu are caracter sau e, pur si simplu, egoist/a. Numai el/ea conteaza, el/ea si nevoile lui/ei. In acest caz nu te astepta sa primesti macar o vorba buna, ca sa nu mai spun de o noapte de dragoste pasionala. Caracterul face, din pacate, diferenta. Daca vezi ca e mitocan si nu da doi bani pe tine sau pe valorile tale e bine sa te opresti, nu il vei aduce acolo unde iti doresti, oricat de mult l-ai iubi. Asa este format, iar iubirea pentru tine il face sa para altfel, atata timp cat nu a obtinut ce isi doreste.

Daca femeia vede in tine un card sau un alt bou cu care se culca, doar pentru ca o satisface, fara sa se implice emotional, nu te astepta s-o schimbi, pentru ca e in zadar, ea are alte ganduri, alte prioritati. Mai devreme sau mai tarziu vei constata ca e inutil. Ar fi  multe de spus despre caracter, dar va las pe voi sa le adaugati.

Constiinta

Eh, aici e aici. Fac pariu ca nu v-ati gandit la asta pana acum. Constiinta, nu numai in iubire, ne impiedica sa gresim fata de ceilalti si, cu atat mai mult fata de persoana pe care o iubim. Constiinta, daca o avem, ne determina sa facem diferenta intre bine si rau, sa distingem intre ce aduce suferinta si ce aduce bucurie. Adica vom constientiza efectele actiunilor noastre si vom stii dinainte daca sa facem acel lucru sau nu. Consecinta faptului ca avem constiinta este ca putem evita sa ajungem in situatia de a spune "Iarta-ma" cand, de cele mai multe ori, este prea tarziu.

Respectul

Da, da. respectul. Ce pretentii sa aveti de la o relatie in care partenerul nu aude de la tine decat ca esti o vaca, o curva proasta, e jigodie, o incompetenta s.a.m.d? Ce pretentie sa aveti de la o relatie daca nu auziti de la partenera decat ca sunteti un idiot, un pierde- vara, un betiv, un curvar, ca nu aduceti o floare, ca nu faceti nimic in casa s.a.m.d. De asemenea, ce pretentie sa aveti de la o relatie cand, in prezenta prietenilor, toate spuse mai sus ies pe gura fara nicio jena, fara sa tina cont de ceea ce vor spune ulterior oamenii aia despre voi si cum vor rade, poate, in spatele vostru pentru ca nu va respectati. Iubirea fara respect nu face decat sa distruga increderea in sine a fiecarui partener, sa distruga relatia insasi.

Bagajul din urma si anturajul

Fiecare dintre noi venim intr-o relatie cu un bagaj din urma. Un bagaj de relatii, un bagaj de esecuri, un bagaj de frustrari, un bagaj de prieteni. Toate astea ne-au definit ca persoana, toate astea creeaza niste obiceiuri la care, odata intrat intr-o relatie, trebuie neaparat sa renuntam, daca vrem sa construim ceva nou. In ipoteza in care nu avem aceasta capacitate de a renunta, sa ne asteptam la reprosuri de la partener, la ...asteptari inselate, la conflicte inerente provocate de discutiile cu prietenii, pe baza esecurilor sedimentate in subconstient. 

Ganditi-va ca, de cele mai multe ori, in mod cu totul eronat, primii care afla despre problemele voastre sunt prietenii. Aparent, la ei vi se pare ca este solutia, dar este o iluzie, pentru ca ei, din dorinta de a nu va jigni, vor fi intotdeauna de partea voastra si va vor alimenta doar cu ce vreti voi sa auziti. Efectul care este? Voi deveniti un pachet de nervi si va descarcati pe partener. In loc sa discutati cu el/ea, sa comunicati pentru a stinge orice conflict, va plangeti la prietenii care, de cele mai multe ori, se pot bucura de raul vostru, decat sa se intristeze. In defintiv, orice nou inceput trebuie sa se cladeasca pe premise noi. Nu poti trai in prezent, daca ai ramas in trecut!

Neglijarea si lispa de apreciere

Sunt convins ca ati trecut prin aceasta etapa. Aceea in care v-ati simtit neglijati de partener si constatati ca acesta/aceasta si-a stabilit alte prioritati, iar la un moment dat, voi ajungeti in plan secund. E clar ca fiecare dintre noi avem nevoie de atentia celuilalt, pentru ca, altfel, ce am mai cauta in acea relatie, daca nu contam. Lipsa de apreciere a partenerului fata de realizarile noastre, fata de comportamentul nostru in raport cu el/ea, fata de cei din jur, poate avea, la fel, efecte devastatoare pentru ...partenerul receptor. Ii poate scadea increderea de sine, il poate pune intr-o asteptare permanenta si in conflict cu el insusi, factori care pot conduce la o despartire iminenta.

Razboiul intre sexe sau cine domina intr-o relatie

Aici vorbesc doar din punct de vedere masculin, pentru ca nu imi pot da seama cum e din partea cealalta. Am observat de cele mai multe ori, tendinta femeilor de a se impune, de a domina o relatie, pentru orgoliul personal sau ca da bine la public. Adica prietenele iubitei tale trebuie sa vada in ea o femeie care conduce o relatie, una care e tare si nu guitza barbatul in fata ei. N-ar fi o problema majora, pentru ca sunt multi barbati care chiar au nevoie sa fie ghidati. Problema intervine atunci cand, ca barbat, pentru a evita discutiile inutile, lasi de la tine si faci ca ea. Pentru ca barbatul are aceasta meteahna de a ceda in fata guralivitatii femeii, chiar daca, de multe ori, aceasta nu are argumente. Veti constata, daca sunteti atenti, ca de indata ce ati facut un pas inapoi, si permanentizati acest obicei, femeii nu-i mai convine, pentru ca ea are nevoie de masculul alfa, ala care s-o puna la punct, sa-i inspire un pic de teama. Nu e in stare sa aprecieze bunatatea ta, ba dimpotriva va fi total nemultumita si va incerca sa puna punct si sa caute acel mascul alfa, neintelegand esentialul. Rezultatul e ca iti ia iubirea drept slabiciune, iar bunatatea drept prostie si distruge ceea ce are mai de pret.

Ar mai fi si altele, dar pe acestea eu le-am gasit a fi fundamentale pentru ca o relatie, pornita din iubire, sa dainuie. Fara acestea, din punctul meu de vedere, nu e decat un pas pana la minciuni, la inselarea partenerului/partenerei cu altul/alta, adica acele greseli majore, care nu pot fi iertate si duc la despartire.

E greu, stiu, dar nu imposibil sa ai o relatie frumoasa, sa iubesti si sa fii iubit, sa aduci bucurie, fericire in viata ta si a celui de langa tine. Trebuie doar sa fii atent la cateva amanunte, poate cele de mai sus.