"Nu cred in noroc,dar cred in atribuirea de valori lucrurilor!" este ideea unei persoane si promit sa fie prima si ultima data cand ma inspir de la ea, pentru ca nu vreau nici sa fiu gresit inteles si nici s-o transform in muza, mai mult decat este pentru acest text. Doar ca mi s-a parut interesant acest subiect, mai ales intepretarea data si pentru ca m-am oprit brusc din dialog, fara sa explic de ce cred ca este o parere subiectiva si nu una obiectiva, asa cum considera persoana cu pricina, am ales sa scriu despre asta.
Afirmatia de mai sus era facuta de pe bancheta unei decapotabile si lasa sa se inteleaga ca acea masina nu are nicio valoare, daca noi ca indivizi nu-i dam valoare, nu-i dam insemnatate. Contradictia dintre mine si persoana respectiva vine din perceptia ideei transmise. Eu am spus ca e o parerea subiectiva, iar ea ca e obiectiva. Pentru ca am chef sa despic firul in patru si de amorul artei voi exemplifica ce am vrut sa spun prin asta.
Vrem, nu vrem traim intr-o lume in care ne raportam la perceptia colectiva, iar in metalul colectiv o decapotabila poate fi o culme atinsa, nicidecum o banalitate. Ma inclin in fata persoanei care a lasat sa se inteleaga ca decapotabila nu reprezinta nimic, desi 99 dintr-o suta vor spune wow, tzipla de masina. Numai ca spunand acest lucru, exprimi o parere interioara care intra in contradictie cu metalul colectiv. De-aia mi se pare subiectiva o astfel de parere care, poate fi obiectiva, numai daca suntem 100% convinsi ca detinem adevarul absolut. Numai ca, din pacate, nu exista individ care sa aiba acest drept.
Revenind la afirmatia de mai sus, reiterez ideea ca un om, barbat sau femeie, care atribuie valori nesemnificative unor lucuri care pentru majoritate reprezinta idealul, merita respectat, merita sa te inclini in fata lui si sa ii strangi mana cu incredere. Face diferenta intr-o lume mercantila, axata doar pe interesul propriu, fara alte valori in afara de bani, masini, femeie frumoase sau masculi plini de muschi.
Chiar daca pare o parerea mai mult egoista decat subiectiva, fiind vorba despre un punct de vedere personal contradictoriu cu majoritatea, prefer astfel de oameni, decat cei care alearga numai dupa bani si averi si uita ca mai au si suflet care nu cu asa ceva se hraneste. Sau n-ar trebui sa se hraneasca.
In incheiere as vrea sa spun ca norocul nu este de neglijat, pentru ca oricat de puternic esti, fara un dram de noroc risti sa constati ca pedalezi in gol si evolutia ta este incetinita de factori care nu tin de tine, intotdeauna, ci de societatea in care traiesti.
Mult succes muzei mele si ii spun sa-si pastreze valorile de acum, daca le-am inteles bine. Rolul ei s-a incheiat si ma voi indrepta spre alta muza.
Sustine pagina de facebook a acestui blog dand un like AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu